Manastiri ortodoxe romanesti

Mănăstirea Sihăstria Voronei

Istoric

Cuviosul Onufrie, ctitor al mănăstirii

Potrivit tradiției, prin anul 1600, în pădurea aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona, s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat o bisericuță de lemn și au ctitorit Mănăstirea Vorona. ^[1]

Printre monahii renumiți care au viețuit la Mănăstirea Vorona se numără și Cuviosul Onufrie (1700-1789). El era rus de origine și a fost guvernator al unei provincii. ^[2] În anul 1749, din cauza persecuțiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit în Moldova, unde s-a călugărit la Mănăstirea Dragomirna. ^[3] În anul 1763, l-a cunoscut pe ieromonahul rus Paisie Velicicovschi, acesta fiind cel care l-a îmbrăcat în schima cea mare (ca schimonah) la 7 martie 1774.

Cuviosul Onufrie a trăit ca sihastru în codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), într-o peșteră de pe malul Bahluiului, nu departe de izvoare. Pentru o perioadă a fost și stareț al Voronei (1777-1779). A copiat traduceri din operele Sfinților Părinți și a fost duhovnic al mai multor sihaștri din pădurile Voronei. După cum spune tradiția, în noaptea de Paști a anului 1789, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora. ^[4] Îngerul i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine, apoi l-a călăuzit până la peștera pustnicului Onufrie. Foarte slăbit, Cuviosul Onufrie a fost împărtășit și a cerut să fie dus la Sihăstrie. A trecut la cele veșnice pe 29 martie 1789 și a fost înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr.

După moartea sa, la mormântul său au fost săvârșite mai multe minuni. Trei călugări de la Schitul Lacuri care se rătăciseră noaptea prin pădure au fost călăuziți de o lumină puternică până la peștera unde s-a nevoit cuviosul. ^[3] În anul 1846, pe când se afla la vânătoare, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ^[4]) care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, fiica sa s-a vindecat de boală. Din porunca domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona.

În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la Mănăstirea Sihăstria Voronei. ^[5]În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc

         

               Schitul Sihla – Judetul Neamt

23 SEPTEMBER 2009 3 COMENTARII

Schitul Sihla este asezat la 6 km de Manastirea Sihastria (de care apartine din punct de vedere administrativ) si este una din renumitele sihastrii ale Moldovei. Aici si-a petrecut viata pustniceasca marea sfanta a Sihlei si a Moldovei, Cuvioasa Teodora.

Adresa: com. Vanatori, jud. Neamt
Hramul manastirii Sihla: “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” (24 iunie)
“Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla” (7 august)
Cai de acces: Piatra-Neamţ – Manastirea Agapia – Schitul Sihla (44 + 8 km)
Târgu Neamţ – Manastirea Secu – Schitul Sihla (23 + 5 km)
Târgu Neamţ – Manastirea Agapia – Schitul Sihla (9 + 6 km)

Schitul Sihla – scurt istoric

Aflat pe drumul forestier ce leaga satul Agapia de Manastirile Sihastria si Secu, Manastirea de la Sihla este un important punct de pelerinaj religios, in special datorita Sfintei Teodora. Se pot face pelerinaje de la Sihastria la Sihla, pe marcaj cruce albastra sau de la Sihla la Schitul Daniil Sihastrul.

Inca din secolul XV, atrasi de singuratatea desavarsita a muntilor, numerosi sihastri s-au nevoit la Manastirea Sihla. Cu toate acestea, abia in anul 1741, a fost ctitorita la Manastirea Sihla prima biserica din lemn de catre familia Cantacuzino cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”.

In anul 1813, Arhimandritul Benedict o  reinoieste cu temelie din piatra si pereti de barne din lemn, iar intre anii 1973-1974, Mitropolitului Iustin Moisescu impreuna cu staretul Manastirii Sihastria o restaureaza in intregime. Construita in stilul clasic al bisericilor moldovenesti, biserica de la Sihla are o singura turla in forma de cruce deasupra naosului, iar interiorul este impartit intre altar, naos si pridvor. Catapeteasma din biserica dateaza din secolul al XVII – lea si este sculptata in lemn de tei si poleita cu aur. Fresca bisericii realizata in stil bizantin a fost executata de catre pictorul Vasile Pascu.

Dupa anul 1990 turla bisericii a fost din nou renovata. In locul vechilor corpuri de chilii din partea de vest a incintei au fost construite altele noi, din piatra, pentru a veni in intampinarea nevoilor crescande ale obstei Manastirii Sihla. In acelasi timp, s-a reconstruit si clopotnita si s-au ridicat o trapeza si un arhondaric nou, care primeste cu dragoste pelerinii ce vin in prezent, in numar destul de mare la schitul Sihla.

Schitul Sihla: poze

Manastirea Voronet

 3 comentarii

Manastirea Voronet se afla la 5 km de Gura Humorului si 36 km de Campulung Moldovenesc. Ctitorita de Stefan cel Mare (1488), constructia este celebra pentru "albastrul de Voronet" - considerat de specialisti unic in lume si cunoscut ca si rosul lui Rubens sau verdele lui Veronese.

In cronica sa, Ion Neculce noteaza: "Iara Stefan-voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus, spre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un parinte sihastru, pre nume Daniil. Si batand Stefan-voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce si-au istovit sihastrul ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan-voda. Si s-au spovedit Stefan-voda la dansul. Si au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii: inchina-va tara la turci au ba? Iar sihastrul a dzis sa nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va izbandi, sa faca manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul bisericii". In pisania aflata deasupra usii din pronaos sta scris: "Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn Tarii moldovenesti, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput a zidi acest hram in manastirea de la Voronet in numele Sfantului, slavitului mare mucenic si purtator de biruinta Gheorghe, in anul 6996, al lunii mai 26, in luna Pogorarii Duhului Sfant si a fost terminata in acelasi an al lunii septembrie 14".

Manastirea Voronetului, monument memorial si votiv, s-a bucurat inca de la inceput de o atentie speciala, atat din partea lui Stefan cel Mare, dar si din a urmasilor sai. In 1547, Mitropolitul Grigorie Rosca a construit pridvorul inchis de la vest, pentru care a adoptat o solutie nemaiintalnita pana la el - peretele de vest al pridvorului este un perete plin, fara nici o deschidere. Se creeaza astfel (impreuna cu suprafetele laterale ale masivilor contraforti de colt) un imens ecran unitar, pe care se desfasoara binecunoscuta Judecata de Apoi, care a facut ca manastirea Voronet sa fie considerata "Capela Sixtina a Orientului".

Pictura exterioara a manastirii Voronet se datoreaza aceluiasi Grigore Rosca. Rezultatul a fost exceptional: Judecata de Apoi ocupa tot peretele de apus intr-o uriasa compozitie pe cinci registre, unica in arta orientului crestin. Specialistii o considera prin amploare, stiinta efectului decorativ si stralucirea policromiei, superioara compozitiilor de la Athos si celor de la Camposato (Pisa), demna de a fi alaturata Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Venetia), din Siena, Assisi, Orvieto. Originalitatea artistului consta in curajul sau de a introduce in scena instrumente muzicale moldovenesti (bucium, cobza), peisaj local, stergare, vesminte populare. Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu si filosofi antici, portrete socotite capodopere. Langa intrare sunt pictati Sf. Daniil Sihastrul si mitropolitul Grigorie Rosca. Pe abside, conform regulei impamantenite, Cinul aduna zeci de figuri intr-un adevarat alai. Pe cat a mai ramas din peretele nordic nespalat de ploi, Adam ara, Eva toarce lana (Facerea lumii), in vreme ce Zapisul lui Adam si Vamile Vazduhului inseamna de fapt legende folclorice. Jilturile si o parte din strane apartin secolului al XVI-lea.

Naosul si altarul pastreaza ansamblul iconografic din vremea lui Stefan cel Mare: bine adaptat spatiului, armonios, cu personaje impunatoare, oranduire scenica mai putin obisnuita in Moldova (Patimile lui Iisus, in naos), compozitii neintrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor si formelor (Intrarea in Ierusalim, Rugaciunea de pe Muntele Maslinilor, in conca), elemente ce vadesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborarea de pe cruce, Sfantul Teodor, tabloul votiv). Pictura pronaosului, ulterioara, alterneaza ornamente si figuri ce vor sa faca parca legatura cu exteriorul, trecand totusi prin pridvor, unde Calendarul bisericii, dar mai ales Sfantul Ilie se bucura de o prospetime stangace cu o nota de umor.

Deasupra usii de la intrare, in pronaos, se afla inscriptia in piatra ce precizeaza numele ctitorului si timpul inaltarii manastirii. Tot in pronaos se afla mormantul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, primul staret al manastirii. Tabloul votiv, al intemeietorului, se afla in naos si il reprezinta pe Stefan cel Mare, alaturi de Doamna Maria-Voichita si fiul lor Bogdan.

Forma initiala a bisericii manastirii Voronet mai poate fi vazuta in tabloul votiv: asezata pe un soclu de piatra, cu turla inaltata pe o baza patrata. Exonarthexul i-a fost adaugat in 1547 la initiativa mitropolitului Grigorie Rosca, considerat al doilea ctitor al bisericii. Asa cum se infatiseaza astazi, Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu, sinteza originala de elemente bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (tendinta de elansare a edificiului, arcurile frante la chenarele usilor si ferestrelor, prezenta contraforturilor) si strict autohtone (turla pe patru arcuri si baza stelata, ocnite sub cornisa, arcade oarbe la abside, friza si discuri smaltuite).

Inca de la inceput, manastirea Voronet a fost o adevarata lavra a isihasmului romanesc. Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785, dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic si s-a reluat in anul 1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforei Irina Pantescu.

Desi considerat multa vreme doar o figura de legenda, existenta pustnicului Daniil nu mai este astazi pusa la indoiala - nu departe de manastirea Putna se afla chilia pe care, spune traditia, si-ar fi cioplit-o cu dalta in piatra dura insusi sihastrul Daniil. Il regasim pe pustnic pe fatada constructiei adaugate la 1547 pe timpul lui Ilias, fiul lui Petru Rares, de catre mitropolitul Grigorie Rosca.

  

Manastirea Tismana

Manastirea Tismana

Situat la 30 km vest de orasul Tg. Jiu si la 5 km N de comuna Tismana, acest asezamant monahal este printre cele mai vechi din tara Romaneasca, avand un rol primordial in mentinerea credintei ortodoxe de-a lungul veacurilor. Toponimul cuvantului Tismana vine de la loc fortificat de ziduri. Insa, numele poate fi luat si de la arborele tuia care impadurea pe vremuri aceste locuri.

                

              

Asemenea unui castel medieval cu bastioane la colturi, Manastirea Tismana este asezata pe varf de stanca, pe muntele Starmina, inconjurata de culmi impadurite si stancoase. In stanca din sudul bisericii se afla si pestera cuviosului Nicodim (26 dec. 1406), care a dus viata de schimnic. Acesta a intemeiat manastirea in secolul al XIV-lea cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi, Radu I (1374-1385) al fiilor sai, Dan I (1385-1386) si Mircea cel Batran (1386-1418), fiind ridicata pe locul unui schit din lemn. S-a sfintit la 15 august 1376 cu hramul Adormirea Maicii Domnului", care s-a pastrat pana in zilele noastre. Este atesta­ta documentar de un hrisov al domnitorului Dan I, datat 3 octombrie 1385.

           

Arhitectura manastirii Tismana este in stil bizantin, specific secolului al XIV-lea, apropiindu-se ca arhitectura de bisericile contemporane din Macedonia si Muntele Athos, reprezentand caracteristici constructive romanesti. Actuala biserica a manastirii este zidita direct pe stanca in plan triconic, cu turle pe naos, pronaos si pridvor. Catapeteasma este din stejar (1765-1766), in stil post-brancovenesc, cu ornamente florale suflate in aur. Altarul este luminat de o fereastra mare in centrul peretelui dinspre rasarit, de alta mai mica pe dreapta aceluiasi perete si de inca o fereastra dubla pe fiecare parte, prevazuta cu grilaj metalic, si de cate o fereastra mica pe fiecare perete, sub bolta. Pronaosul este slab luminat pentru ca cele doua ferestre sunt asezate in partea superioara a zidurilor. Pridvorul are cate patru ferestre mari pe fiecare perete din vest, nord si sud. Fatadele exterioare nu au pictura, sunt varuite in alb ca si peretii cladirilor din jur.

             

De-a lungul timpurilor, datorita deselor prigoane ale paganilor asupra tarii noastre, Manastirea Tismana a suferit mai multe distrugeri si transformari, multe refaceri si donatii din partea voievozilor Basarabi si a unor boieri instariti, manastirea fiind ctitorie voievodala si un puternic loc strategic. In 1520 voievodul Neagoe Basarab a acoperit biserica cu plumb; in 1541 domnitorul Radu Paisie a facut chenarele si usile bisericii mari; Matei Basarab a facut biserica mica a spitalului manastiresc (1650), clopotnita si a daruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brailoiu a refacut chiliile si casele egumenesti, de asemenea a facut mari donatii manastirii; Jupaneasa Stanca Glogoveanu a refacut pictura (1733 si 1766) si usile bisericii (1782). Importante danii si obiecte de cult a facut Constantin Brancoveanu.

               

Biserica mare a fost pictata in 1564, de zugravul Dobromir din Targoviste, actiune subventionata de marele vornic Nedelea. Este stil bizantin, in fresca aplicata peste prima tencuiala cu fresca monocroma. In anul 1732 a fost refacuta pictura din altar si naos. In pronaos, fresca din 1564 n-a fost distrusa, ci peste ea a fost aplicata noua fresca datata 1766, pictor fiind Dimitrie Diaconul. In anul 1814, primul registru din altar si naos, icoanele si usile imparatesti au fost pictate in ulei peste pictura din 1732, de Alexe Zugravul din Campulung Muscel. Incepand cu anul 1955, s-a decapat pictura din pronaos executata in 1766 si s-a incastrat pe peretii din muzeul manastirii si pe coridoarele chiliilor. Paraclisul, care detine cateva vitralii donate de poetul George Cosbuc, a fost pictat in 1948 de pictorul Dimitrie Nicolaide. In anul 1994 este pictat pridvorul bisericii de pictorul Grigore Popescu din Campulung Muscel, in stil bizantin. Aici, pentru prima data sunt pictati sfintii straromanii descoperiti si canonizati in ultimii ani.

              

In anul 1979, prin osardia soborului de maici si a maicii starete Ierusalima Gligor, s-a realizat o racla din argint, executata de artistul plastic Gheorghe Stoica, din Bucuresti. In interiorul ei se gasesc trei particele din sfintele moaste ale Sf. Nicodim (degetul), Sf. Ignatie Teoforul si Sf. Ioan Gura de Aur, impreuna cu crucea de plumb purtata de Sf. Nicodim. Pe capac sunt prezentati in medalioane emailate acesti sfinti. in exterior, pe racla, sunt redate scene din viata si minunile Sfantului Nicodim. Racla este asezata in naos pe partea stanga, in fata.

In pronaos se afla mormintele a doi fondatori: Matei Gloveanu (fi 731), in dreapta, si Rositei Braileanu (f 1747), pe stan­ga. Mormantul Sf. Nicodim, trecut la cele vesnice in 26 decem­brie 1406, este in pridvorul bisericii la acesta data sarbatorindu-se  al doilea hram al bisericii.

O mare parte din obiectele de valoare ale Manastirii se gasesc la Muzeul de Arta al Romaniei, printre care cel mai important este Tetravanghelul Sfantului Nicodim. Muzeul manastirii are o bogata colectie de picturi murale (pictura din 1766, provenita din pronaos), icoane vechi pe lemn, obiecte de cult, carti vechi, un orar, bedernita si un epitrahil ce a apartinut Sfantului Nicodim.

Amintim ca la manastirea Tismana, Tudor Vladimirescu a organizat o baza de pregatire si de rezistenta a miscarii din 1821.